Incipit

Sunt o fata obisnuita,cu toane iesite din comun si ganduri anormale.Cu toate acestea sunt normala cu o usoara saritura de pe fix.Cand nu sunt in apele mele imi transpira mainile abundent,cand copiez imi transpira mainile,cand am nervi la fel.Pentru mine orice eveniment,situatie mai mult sau mai putin neobisnuita e acelasi lucru.Ma integrez repede in societate,imi fac prieteni,dar la fel de usor cum imi fac prieteni imi fac si ganduri necurate.Ma gandesc la consecintele faptelor mele.Sau nu.Cu siguranta nu.Asta e un lucru bun de notat si tinut minte.Sa revenim la prieteni.Da.Detin si asa ceva.Ma cert cu ei,ne impacam,fac pe dura cand nu e nevoie,insa am realizat ca e mai mult decat bine sa faci pe dura.Problema mea e ca nu prea tine aceasta atitudine de stanca.Off cat mi-as dori sa nu cedez.Dar nu se poate pentru ca am prieteni gen T,care vin la mine in momentele cele mai groaznice si incep sa ma pupaceasca,sa ma inmoaie,gen lugu lugu.Si cat detesc chestia asta.Am si slabiciuni.Nu una,ci un sac fara fund intreg.Stau si ma gandesc in cate o seara.Am ganduri marete.Imi propun sa abandonez vechiul mod de a privi lucrurile,imi doresc sa ma schimb,dar degeaba.E ceva acolo in strafunduri care nu ma lasa sa imi parasesc cuibul.Probabil comoditatea,lenea.Marea lene.Lenea fatala.Pot sa o denumesc chiar si moartea cu coasa.Fata Morgana fatala.Te atrage,te prinde in capcana si hasht.Cu siguranta mor mai multi oameni de lene decat ucisi in razboi.Uite-ma pe mine.Stau in fata monitorului,scriu tampenii,ascult melodii de taiat venele si ma gandesc la si mai multe tampenii decat scriu.De aici rezulta ca nu gandesc ceea ce scriu.Asa o fi.De mult m-am gandit : "hai sa scriu o carte despre adolescenta mea".Apoi m-am gandit : "oare chiar trecuie sa scriu totul? " .Intr-o zi discutam cu Tartacutza la o cafea daca sa scriu numele reale ale personajelor?Primul gand:"nee.asa ceva nu este posibil.Sa iasa la iveala toate porcariile savarsite?".De parca ar fi secrete de stat.Sunt foarte sigura ca intr-o mai mare sau mai mica masura toti am comis porcarii,de care sunt sau nu sunt parintii constienti.Ei bine,fara sa ma laud:eu am comis pana am ajuns psiholog in asa ceva.Tartacutza ma flata:"daca ajunge cartea ta best seller?".Ma gandeam rapid:"daca la intalnirea de 10 ani eu o sa fiu starleta porno si tu director la sri?".Nimeni nu poate sa prevada ce si cum este viitorul.Am incercat sa ma initiez in tainele astea asa mai negre,de ex cititul in cafea,fara succes insa.Tot ceea ce am invatat de aici e ca daca pui un ibric de metal pe foc cu apa ca sa faci cafea,ia dracului ibricul cu o carpa de pe aragaz ca sa nu te arzi pe maini.Ma pot lauda cu o arsura frumusica inca de atunci.Mai am in dotare si o vanataie deasupra genunchiului stang,pe antebratul stang si o usoara durere in piept.Nu,nu de la airbag.Nici de la alunecatul de gheata.Nici de la lene.Astea sunt cadouri de la D.Cine e D? D e youtubul meu,e colegul meu,e stimulator al nervilor mei,e sifonarul secretelor mele in fata mamei mele...intr-un cuvant e fratele meu.E persoana pe care o urasc in marea majoritate a timpului.Si pe buna dreptate.Inca ma mai gandesc in privinta publicarii a numelor reale sau nu.Sau daca continuarea documentului o sa fie pe blog sau in arhiva personala a madamei Tartacutza,asa cum sunt si multe alte documente.