duminică, 16 mai 2010

But dreams just aren't enough

Imi permit sa spun ca toti ex-ii si-au dorit la inceput statutul de Bestii.Cum de altfel,toti o fac.Unii o fac involuntar,iar altii cu mintea cat se poate de limpede.Isi propun sa isi ascunda sentimentele intr-o cutie atent sigilata si antifonata, sa nu care cumva sa tipe Iubirea,Atentia,Indulgenta,Respectul si Grija .Isi propun sa para fiorosi si ne impun sa le dam dreptate.In schimb nu vor morala daca au calcat stramb,nu vor tipete,nu vor plansete,nu vor sa fie interesati,mai pe scurt.Si totusi,de ce ne plac “Bestiile”? Pentru ca satisfactia de a transforma un Animal,cum sunt mare parte din ei,intr-un Print romantic ce te sufoca cu imbratisari si te priveste cu artificii in ochi,e inegalabila.Sa nu fiu rea,mereu m-am extenuat cu fericire cand am facut un Dur sa ma iubeasca.Si tot mereu m-am ferit de Printi.Aceia perfecti la inceput,ce te fac sa crezi ca sunt ultimul exemplar in viata.Cei ce nu te supara,nu te contrazic,nu te fierb,nu iti dau impresia ca trebuie sa lupti pentru ei.Si mai ales cei ce te fac sa crezi ca te iubesc .Ah,desi am incercat sa ii ocolesc,de fapt sa fug de ei,in unele cazuri nu am reusit pentru ca “binele” mi-a luat ochii si m-a facut dependenta.In cazul Bestiilor merge sloganul “Daca sunt iubit,iubesc,trebuie doar sa fiu invatat cum” (exista si exceptii destule).

si cum spuneam,e atat de placut sa o joci pe Belle.

Post dedicat tuturor prietenelor mele[in special pt C]care s-au saturat sa asculte la infinit Nickelback-Gotta be Somebody sau care au Bullet-Abravia pe repeat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu